joi, 25 iulie 2013

La ei ca si la noi.

Toti au aflat... asa ca sunt sigura ca a ajuns si in tara vestea tragediei din apropierea orasului Santiago de Compostelea... Accidentul de tren, cel mai grav din ultimii 40 de ani in Spania si primul pe o linie de inalta viteza, a lasat in urma, pana la aceasta ora 80 de morti si peste 100 de raniti. Dar nu aceste cifre impresioneaza, ci atitudinea lor, a spaniolilor de rand!

Sunt sigura ca si in Romania, ca si in Spania, cei aflati in apropierea accidentului ar fi dat primul ajutor ranitilor, ar fi adus apa si paturi, bandaje si mancare de acasa iar portofelele celor morti si raniti ar fi fost predate autoritatilor pentru recunoasterea victimelor. Sunt sigura ca, si in tara pompierii, medicii,  cei de la descarcerare, politistii aflati acasa, ar fi venit la munca benevol, gandindu-se ca poate e nevoie si de ei. Sunt sigura ca la aproape 12 ore de la producerea accidentului s-ar fi stiut numele tuturor mortilor iar cei acreditati ar fi sunat fiecare familie in parte pentru a le da vestea cea proasta. Sunt sigura deasemenea ca, familiilor celor decedati si ranitilor li s-ar fi asigurat ajutor psihologic imediat. Sigura sunt si de faptul ca si romanii ar fi facut cozi imense pentru a dona sange. Sunt sigura ca nu s-ar fi cautat niciun "senzational" in spatele acestei tragedii.

Daaaa, cum ziceam, la ei ca si la noi!

luni, 15 iulie 2013

Sa mori cu ei de gat...

"Regele jamboanelor" e un carnat....si se traduce exact ca la noi, ce ne iese pe dos!

Cateva luni in urma o fata cu inca vreo zece insi protestau de zor in fata acestui bar-restaurant "El rey del jamón"...Si cand zic protestau, ma refer la tot arsenalul...megafoane, pancarde, reprezentant al sindicatului, fluturasi impartiti trecatorilor. Ohoho...si lipsa de trecatori nu duceau...barul e situat fix in centrul centrului. Mai in centru nu exista!!!



Se pare ca fetei inca nu i-a trecut supararea pentru ca tot centrul orasului este impanzit de afise. Protestul, se pare, este pentrul dreptul la maternitate si la vacanta al angajatelor.





Sa vedem acum cine mai are curaj sa bea macar o cafea in barul asta? Eu m-as simti... E clar, peste tot exista nedreptate, dar chiar si asa unii nu se lasa calcati in picioare

P.S: Si ca tot a fost ziua nationala a Frantei-Liberté, égalité, fraternité.