Azi vorbim despre biciclete, sau mai clar... despre cum am invatat eu sa merg pe bicicleta!
Aveam vreo 10-12 ani...eram in vacanta de vara... si ca-n toti anii, imi petreceam vacanta la tara!
Eram destul de mare, majoritatea copiilor, mai ales la tara, stiau sa mearga pe bicicleta. Dar cum nu am avut bicicleta niciodata, nici macar in copilarie, prietena mea si eu am decis sa furam bicicleta lu' bunicasu. Ea stia sa mearga pe bicicleta si dupa cum imi spunea nu e deloc greu...putea sa faca pe profesoara. Zis si facut!
Am furat bicicleta si asa cam la vreo 3 strazi distanta...pe aia de o numeam noi, copiii... sosea, am inceput lectiile. Acum...ce sa zic! Eu intotdeauna am fost un copil bine dezvoltat...nu aveam probleme de inaltime...doar poate in sensul ca am fost mereu mai inalta decat ar fi trebuit, dar asta a reprezentat un avantaj in ceea ce privea mersul pe bicicleta.
Ca toata lumea, la tara, bicicletele aveau acea bara super inalta...ehhh, eu puteam incaleca bara si ajungeam la pedale. Nu ajungeam sa stau si pe sa, dar sa nu cerem prea mult!
Si acu' tine-te! Ca n-aveam directie, ca bicicleta, evident, era prea mare pentru a o putea controla, ca sa nu mai zic ca imi era imposibil sa pun frana. Nu de alta, dar nu aveam! Asa ca a frana inseamna sa pun un picioar jos, dar cum? Ca n-ajungeam! Si franand...si franand...asa am ajuns sa am niste vanatai de toata frumusetea pe pulpa piciorului...asta cand reuseam sa franez si nu cadeam pur si simplu! Ma feream de asfalt, preferam sa sa cad intr-un sant! Mult mai bine in sant, ma ridicam doar cu cateva zgarieturi!
Dar de ce mi-am amintit de toate aceste julituri, vanatai...si bara aceea imposibila, de ce mi-am amintit de cum am invatat eu sa merg pe bicicleta?... Zilele trecute un prieten spaniol imi spune ca iubita lui invata sa mearga pe bicicleta. Ca ia cursuri de a invata sa mearga pe bicicleta!??!. La universitate...Universitatea Populara La Rioja. Cursurile dureaza o saptamana.
Astazi a absolvit cu succes!