luni, 17 septembrie 2012

A inceput San Mateo!

A inceput de sambata si o sa tina toata saptamana. Prima zi e intotdeauna cea mai lunga... incepe pe la 12 dupa amiaza cand primarita declara "fiesta" inceputa si se termina cand esti rupt de beat, te trezesti din betie si apoi o iei de la capat! Ce mi se pare ciudat e ca ...la cata lume beata e pe metrul patrat, nimeni, dar nimeni nu se cearta, nu se bate! O imagine ca asta in Romania?!?

Aici, incepand cu satucele care au  doar cateva zeci de localnici pana la orasele cu milioane de locuitori...toate au o zi de sarbatoare. Sarbatoarea orasului Logroño este San Mateo. Spaniolii isi sarbatoresc sfintii doar cand e vorba de sarbatoarea localitatii unde stau, dar daca pe unu' il cheama Mateo...ciuciu! Numeni nu-i zice "....si tot ce-ti doresti!". Am observat asta mai ales in randul tinerilor, doar printre batrani au mai ramas unii traditionalisti!

Noi locuim in centrul vechi al orasului, adica fix unde este este distractia mai mare!!! Nici masinile nu au putut trece pe strada! Lumeee, lumeee...
Nu mai e ca acum doi ani, sau macar ca anul trecut (asta e!) criza afecteaza bugetul. Doar voie buna este...din plin! Imi place ca inca nu au scos spectacolele de "recortadores"...nu stiu cum sa traduc exact! "Los recortadores" sunt niste acrobati in arena taurilor, se feresc (sau macar incearca!) de tauri intr-un mod cat mai spectaculos! Imi plac la nebunie, sunt dimineata...pe burta goala! Si e gratis!




Chiar daca sarbatoarea se intinde pe parcursul intregii saptamani, ziua de San Mateo este in 21 septembrie, si intotdeauna ziua asta e mai speciala. Anul acesta ... un spectacol dat de micii "toreadori". Cel mai mic avea 8 ani iar cel mai mare 16 ani.

Ce-i drept, taurii erau mai mici, dar erau tauri adevarati!

Imi mai plac focurile de artificii. Sunt fantastice! In fiecare seara cate 20-25 minute. La sfarsit va exista si un castigator. E un concurs international!


Am innebunit cu pozele, stiiiiu!

duminică, 16 septembrie 2012

Camino de Santiago...

trece pe la geamul meu.
Stau de aproape doi ani in orasul asta, pe strada asta, pe unde trec zilnic (vara, vreau sa zic!) zeci de pelerini si nu am zis nimic, pana acum.

"Camino de Santiago" (drumul catre Santiago) se termina in Santiago de Compostela, Galicia. Sfarsitul calatoriei il reprezinta catedrala din Santiago, acolo se spune ca este ingropat trupul Apostolului Iacob, dar cum am zis, acesta este sfarsitul pelerinajului. Inceputul calatoriei, al pelerinajului poate fi oriunde doreste fiecare. Exista mai multe variante: Camino Frances, cel care trece pe la geamul meu, cel mai cunoscut si   umblat, apoi mai sunt Camino del Norte, Camino Primitivo, si Camino Portugués.
"Camino" se poate face pe jos (il fac majoritatea), pe bicicleta sau calare. Am mai vazut si exceptii...magari pe post de carausi sau tandemuri.


 Pe starada mea este un "albergue de peregrinos" (adapost pentru pelerini). Aici pot opri decat cei care fac "camino" pe jos sau cu bicicleta. N-am vazut niciodata sa-i primeasca pe cei calare.
Coada la intrarea in "albergue".

In adapost primesc un pat, o piscinuta unde sa-si racoreasca picioarele umblate si umflate, un uscator unde sa-si intinda rufele proaspat spalate, un bolero la 6 dimineata pe post de semnal ca trebuie sa o porneasca iar la drum si o stampila in "Credencial", un fel de pasaport de pelerin. Nu stiu cat platesc pentru toate astea, dar trebuie sa fie o suma modica. Asa cum este si mancarea pentru "peregrinos". Fiecare restaurant are ceea ce se numeste "Menú del peregrino"... un antreu + mancare + desrt alaturi de vin si/sau apa la un pret intre 8-12 euro. Depinde de norocul fiecaruia.

Eu ies din casa pentru a pleca la munca pe la 8.30...atunci pleaca din "albergue" si cei mai lenesi dintre pelerini. Toti mai au inca pe fata urmele de perna si intreba de cel mai apropiat bar. O cafea...sigur asta vor toti! Sunt nostimi.... mai ales dimineata! Fata ce pastreaza inca urmele de perna, zgribuliti (diminetile sunt racoaroase pe aici!), cu rucsacii de care atarna o alta pereche de bocanci, sandale, haine ce inca n-au apucat sa se usuce, toiagul sau betele speciale de mers pe munte, un real ajutor, din ce am vazut... si mersul! Toti cei care fac "camino" pe jos au acelasi mers! Un mers un pic schiopatand...poate datorita ranilor de la picioare, al bataturilor. Oricum de fiecare data cand trec prin fata adapostului, piscina din curte este plina. O adevarata bucurie!

"Camino" se face mai ales vara, incepand cu sfarsitul lui mai pana prin septembrie tarziu, rar vad pelerini primavara sau toamna, iar iarna aproape niciodata.

Varsta? Am vazut de toate varstele... de la copilasi de 6-7 ani, calatorind cu familia pana la grupuri de pensionari.

Semnul pelerinului este scoica... o scoica galbena, o reprezentare a apusului de soare, a drumurilor care se unesc intr-un singur punct. Se vede atarnata de gat sau de rucsac, iar cei care merg pe bicicleta o tin sub sa.
Stiti povestea cu Hansel si Gretel? Eh, precum in poveste, Logroño este impanzit de "firimituri" care indica drumul spre Santiago.

Majoritatea pelerinilor care-mi trec pe sub geam vorbesc spaniola, dar aud destul de des si engleza, franceza, germana, poloneza si chineza/japoneza (nu stiu sa fac diferenta). Cred, totusi, ca sunt japonezi caci toti au aparate foto ( de marca, nu facaturi). Nu stiu cati dintre ei fac "camino" dintr-un motiv ce are radacini religiase. Se spune ca fiecare pelerin are motivul lui pentru care face acest drum. Intr-adevar este un prilej foarte bun de a face turism in variata lui cea mai ieftina si poate cea mai interesanta.

EL CAMINO DE SANTIAGO SE HACE POR ETAPAS   
DRUMUL SPRE SANTIAGO SE FACE PE ETAPE.
... si fiecare etapa are intre 20-25 km. Iar daca taiem e-ul din "etapas" ramanem cu "tapas"...alauzie la minisandwich-urile servite in baruri alaturi de paharul cu vin!

 Aici am gasit  puse povestile catorva pelerini romani. Si daca vreun cititor vrea sa traiasca aceasta experienta oferim o cina, un fotoliu extensibil si un mic dejun al campionilor.

sâmbătă, 8 septembrie 2012

O sa ajung si eu batrana, o sa vad eu atunci!

Cand eram in Bucuresti imi ieseau in cale, mai ales, dimineata cand oricum, o stie toata lumea, drumul spre munca nu e tocmai floare la ureche.  In troleibus de cele mai multe ori. Doamne, ce-as mai fi dormit la ora aia! Ii vedeam stand la coada la chioscul de bilete si abonamente de la Bucur...cand niciun controlor cu toate tiglele pe casa nu i-ar fi luat la intrebari. Si daca mai exista vreun dubiu, despre batrani este vorba, dar... In tara, daca un batran iti cere scaunul in ratb...mah, de rusine, de mila, de nervi... il dai. Il lasi sa stea pe scaunul tau! Toti stim cum arata batranii in Romania. Sau, cel putin eu  ma ridicam si-l lasam pe baranel sa-si odihneasca oasele si sa se bage in seama cu... orice era dispus sa-l asculte.

Am emigrat si aici in tarile calde, batraneii m-au socat cel mai mult. Dar batranelul tot batranel este...oricat de la vest s-ar afla! Ii vezi peste tot, cat e ziulica de lunga, dimineata la cafea in baruri, la pranz sunt la cumparaturi si seara din nou la terase! Foarte activi si mai ales foarte implictai in tot ceeea ce inseamna viata sociala. Nu stiu daca cer scaunul in autobuz. Am avut norocul ca orasul asta, unde stau, sa fie atat de mare fix cat sa pot merge pe jos oriunde as avea nevoie

Si acum o intamplare din vestul civilizat in care am ales sa traiesc...
Eram in Carrefour, la coada, cu o paine si un kg. de prune. Astia au  magazine Carrefour mici in oras, asa cum sunt Mega Image pe la noi. In fata mea erau doua tanti super-mega-ultradichisite... coafate, pantofi, genti, ochelari care in total sunt salariul meu pe cateva luni. Aveau o apa. In fata lor unul tocmai incepea sa-si puna pe banda cumparaturile. Si ce sa vezi? Una dintre tanti...ca daca vrea sa le lase pe ele in fata...ca au decat o sticla cu apa...si aia inceputa. Tipul, dupa ce o masoara din cap pana-n picioare, ii tranteste un "nu" sec. 

Se zice ca la batranete dam in mintea copiilor. Credem ca ni se cuvine totul! 

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Mama n-are cratimă, dar mă-ta are cratimă!


  

Mă-sa are altă problemă! 

Dulcele grai moldo-spaniol!

Ştiu că acum câţiva ani F.C. Vaslui cumpărase un jucător dintr-o ţară din Africa...una francofonă. L-am auzit pe tip într-un interviu...vorbea româna îmbinând dulcele grai moldovenesc cu franceza vorbită de un african.
Eh, azi mi-a fost dat să aud...dar mai bine să expun mai jos cele auzite!

Individa1: Am jurat cî nu mai ajut pi niminia, da' pi tini o sî ti ajut! Baba ta îi o scorpii!
Îţ zîc, a mia ari uerto(huerto- gradina de legume) sî nu-i zî sî nu-mi deie o roşie, o seboietă (cebolleta-ceapa verde), un calabasin (calabacín-dovlecel), un castraveti....îi tari di treabî.
Individa2: Io n-o mai suport, plâng într-una! Zi şi noapti mă ţîni cu ea! 24 de ore pentru şăsi suti de ieuro!
I1: Doamni fereşti, da' ci eşti tu, slugî la stăpîn! Lasî că ştiu io o seniora (doamna), aci aproapi de Logrono. Ari 79 di ani, şî tri' sî ti duşi dicît di luni pînî vinirea, cuatru (cuatro-patru) orii pi zî. Îţ dă cinci suti di ieuro şî dicît tri sî zişi ca ie... "Sí...!!" Îi trecutî prin multi, a avut una vida (o viaţă) gre'!
I2: Zice că-i chioară...da' să vezi ce perversă e! S-a terminat maşina de spălat chiar atunci când ea a intrat în bucătărie...şi maşina e la dos metros (doi metri) de uşă...şi a văzut butonul roşu aprins şi ce-mi zice: "Apaga la lavadora" (opreste masina)... Mă târăşte dupa ea la compras(cumpărături) că cică nu vede preţurile, da' beculeţul rojo (roşu) l-a văzut!! Şi nici nu vrea să-mi plătească seguro (asigurarea socială)!
I1: Mă bati Dumnezeu dacî  mă plâng. Am avut noroc!  Da' nu stă şî iea ţapînî  într-un loc!?! A mia nu sî mişcî din sofa (el sofa-canapeaua). Păi îi zici cî ti faci autonomă şî îi cobrezi (cobrar-a taxa) ca autonomă. Îţî zic, la baba asta îi dai bulinili sî mai faci sî tu o liac' di limpiesa (limpieza-curăţenie)...dai cu mătura şî pasas la fregona (dai cu mopul). Restu'... tre' sî îi dai în tot ciasu dreptati. Di la zeci jumati la două jumati....şî mai găsieşti cieva  'por la tarde' (după-amiază) cu seis(şase) suti di ieuro...Ai o mii ş-o sutî di ieuro...ci mai vrei....ti doari în bălării!! Lasî cî ti ajut io!

Eu sunt moldoveancă, născută în Bucureşti, ce-i drept, dar rădăcinile mi-s pur moldoveneşti. De când sunt aici, a fost prima dată când auzeam vorbind în româneste cu accent moldovenesc....chiar dacă a trebuit să trag cu urechea!

Există spanglish....în curând se va auzi şi de româniolă!