Mersul pe bicicleta in vest.

Azi vorbim despre biciclete, sau mai clar... despre cum am invatat eu sa merg pe bicicleta!

Aveam vreo 10-12 ani...eram in vacanta de vara... si ca-n toti anii, imi petreceam vacanta la tara!
Eram destul de mare, majoritatea copiilor, mai ales la tara, stiau sa mearga pe bicicleta. Dar cum nu am avut bicicleta niciodata, nici macar in copilarie, prietena mea si eu am decis sa furam bicicleta lu' bunicasu. Ea stia sa mearga pe bicicleta si dupa cum imi spunea nu e deloc greu...putea sa faca pe profesoara. Zis si facut!

Am furat bicicleta si asa cam la vreo 3 strazi distanta...pe aia de o numeam noi, copiii... sosea, am inceput lectiile. Acum...ce sa zic! Eu intotdeauna am fost un copil bine dezvoltat...nu aveam probleme de inaltime...doar poate in sensul ca am fost mereu mai inalta decat ar fi trebuit, dar asta a reprezentat un avantaj in ceea ce privea mersul pe bicicleta.
Ca toata lumea, la tara, bicicletele aveau acea bara super inalta...ehhh, eu puteam incaleca bara si  ajungeam la pedale. Nu ajungeam sa stau si pe sa, dar sa nu cerem prea mult!
Si acu' tine-te! Ca n-aveam directie, ca bicicleta, evident, era prea mare pentru a o putea controla, ca sa nu mai zic ca imi era imposibil sa pun frana. Nu de alta, dar nu aveam! Asa ca a frana inseamna sa pun un picioar jos, dar cum? Ca n-ajungeam! Si franand...si franand...asa am ajuns sa am niste vanatai de toata frumusetea pe pulpa piciorului...asta cand reuseam sa franez si nu cadeam pur si simplu! Ma feream de asfalt, preferam sa sa cad intr-un sant! Mult mai bine in sant, ma ridicam doar cu cateva zgarieturi!

Dar de ce mi-am amintit de toate aceste julituri, vanatai...si bara aceea imposibila, de ce mi-am amintit de cum am invatat eu sa merg pe bicicleta?... Zilele trecute un prieten spaniol imi spune ca iubita lui invata sa mearga pe bicicleta. Ca ia cursuri de a invata sa mearga pe bicicleta!??!. La universitate...Universitatea Populara La Rioja. Cursurile dureaza o saptamana.
Astazi a absolvit cu succes!

A inceput San Mateo!

A inceput de sambata si o sa tina toata saptamana. Prima zi e intotdeauna cea mai lunga... incepe pe la 12 dupa amiaza cand primarita declara "fiesta" inceputa si se termina cand esti rupt de beat, te trezesti din betie si apoi o iei de la capat! Ce mi se pare ciudat e ca ...la cata lume beata e pe metrul patrat, nimeni, dar nimeni nu se cearta, nu se bate! O imagine ca asta in Romania?!?

Aici, incepand cu satucele care au  doar cateva zeci de localnici pana la orasele cu milioane de locuitori...toate au o zi de sarbatoare. Sarbatoarea orasului Logroño este San Mateo. Spaniolii isi sarbatoresc sfintii doar cand e vorba de sarbatoarea localitatii unde stau, dar daca pe unu' il cheama Mateo...ciuciu! Numeni nu-i zice "....si tot ce-ti doresti!". Am observat asta mai ales in randul tinerilor, doar printre batrani au mai ramas unii traditionalisti!

Noi locuim in centrul vechi al orasului, adica fix unde este este distractia mai mare!!! Nici masinile nu au putut trece pe strada! Lumeee, lumeee...
Nu mai e ca acum doi ani, sau macar ca anul trecut (asta e!) criza afecteaza bugetul. Doar voie buna este...din plin! Imi place ca inca nu au scos spectacolele de "recortadores"...nu stiu cum sa traduc exact! "Los recortadores" sunt niste acrobati in arena taurilor, se feresc (sau macar incearca!) de tauri intr-un mod cat mai spectaculos! Imi plac la nebunie, sunt dimineata...pe burta goala! Si e gratis!

Chiar daca sarbatoarea se intinde pe parcursul intregii saptamani, ziua de San Mateo este in 21 septembrie, si intotdeauna ziua asta e mai speciala. Anul acesta ... un spectacol dat de micii "toreadori". Cel mai mic avea 8 ani iar cel mai mare 16 ani.

Ce-i drept, taurii erau mai mici, dar erau tauri adevarati!

Imi mai plac focurile de artificii. Sunt fantastice! In fiecare seara cate 20-25 minute. La sfarsit va exista si un castigator. E un concurs international!

Am innebunit cu pozele, stiiiiu!

Camino de Santiago...

trece pe la geamul meu.
Stau de aproape doi ani in orasul asta, pe strada asta, pe unde trec zilnic (vara, vreau sa zic!) zeci de pelerini si nu am zis nimic, pana acum.

"Camino de Santiago" (drumul catre Santiago) se termina in Santiago de Compostela, Galicia. Sfarsitul calatoriei il reprezinta catedrala din Santiago, acolo se spune ca este ingropat trupul Apostolului Iacob, dar cum am zis, acesta este sfarsitul pelerinajului. Inceputul calatoriei, al pelerinajului poate fi oriunde doreste fiecare. Exista mai multe variante: Camino Frances, cel care trece pe la geamul meu, cel mai cunoscut si   umblat, apoi mai sunt Camino del Norte, Camino Primitivo, si Camino Portugués.
"Camino" se poate face pe jos (il fac majoritatea), pe bicicleta sau calare. Am mai vazut si exceptii...magari pe post de carausi sau tandemuri.

 Pe starada mea este un "albergue de peregrinos" (adapost pentru pelerini). Aici pot opri decat cei care fac "camino" pe jos sau cu bicicleta. N-am vazut niciodata sa-i primeasca pe cei calare.

Coada la intrarea in "albergue".

In adapost primesc un pat, o piscinuta unde sa-si racoreasca picioarele umblate si umflate, un uscator unde sa-si intinda rufele proaspat spalate, un bolero la 6 dimineata pe post de semnal ca trebuie sa o porneasca iar la drum si o stampila in "Credencial", un fel de pasaport de pelerin. Nu stiu cat platesc pentru toate astea, dar trebuie sa fie o suma modica. Asa cum este si mancarea pentru "peregrinos". Fiecare restaurant are ceea ce se numeste "Menú del peregrino"... un antreu + mancare + desrt alaturi de vin si/sau apa la un pret intre 8-12 euro. Depinde de norocul fiecaruia.

Eu ies din casa pentru a pleca la munca pe la 8.30...atunci pleaca din "albergue" si cei mai lenesi dintre pelerini. Toti mai au inca pe fata urmele de perna si intreba de cel mai apropiat bar. O cafea...sigur asta vor toti! Sunt nostimi.... mai ales dimineata! Fata ce pastreaza inca urmele de perna, zgribuliti (diminetile sunt racoaroase pe aici!), cu rucsacii de care atarna o alta pereche de bocanci, sandale, haine ce inca n-au apucat sa se usuce, toiagul sau betele speciale de mers pe munte, un real ajutor, din ce am vazut... si mersul! Toti cei care fac "camino" pe jos au acelasi mers! Un mers un pic schiopatand...poate datorita ranilor de la picioare, al bataturilor. Oricum de fiecare data cand trec prin fata adapostului, piscina din curte este plina. O adevarata bucurie!

"Camino" se face mai ales vara, incepand cu sfarsitul lui mai pana prin septembrie tarziu, rar vad pelerini primavara sau toamna, iar iarna aproape niciodata.

Varsta? Am vazut de toate varstele... de la copilasi de 6-7 ani, calatorind cu familia pana la grupuri de pensionari.

Semnul pelerinului este scoica... o scoica galbena, o reprezentare a apusului de soare, a drumurilor care se unesc intr-un singur punct. Se vede atarnata de gat sau de rucsac, iar cei care merg pe bicicleta o tin sub sa.

Stiti povestea cu Hansel si Gretel? Eh, precum in poveste, Logroño este impanzit de "firimituri" care indica drumul spre Santiago.

Majoritatea pelerinilor care-mi trec pe sub geam vorbesc spaniola, dar aud destul de des si engleza, franceza, germana, poloneza si chineza/japoneza (nu stiu sa fac diferenta). Cred, totusi, ca sunt japonezi caci toti au aparate foto ( de marca, nu facaturi). Nu stiu cati dintre ei fac "camino" dintr-un motiv ce are radacini religiase. Se spune ca fiecare pelerin are motivul lui pentru care face acest drum. Intr-adevar este un prilej foarte bun de a face turism in variata lui cea mai ieftina si poate cea mai interesanta.

EL CAMINO DE SANTIAGO SE HACE POR ETAPAS   

DRUMUL SPRE SANTIAGO SE FACE PE ETAPE.

... si fiecare etapa are intre 20-25 km. Iar daca taiem e-ul din "etapas" ramanem cu "tapas"...alauzie la minisandwich-urile servite in baruri alaturi de paharul cu vin!

 Aici am gasit  puse povestile catorva pelerini romani. Si daca vreun cititor vrea sa traiasca aceasta experienta oferim o cina, un fotoliu extensibil si un mic dejun al campionilor.

O sa ajung si eu batrana, o sa vad eu atunci!

Cand eram in Bucuresti imi ieseau in cale, mai ales, dimineata cand oricum, o stie toata lumea, drumul spre munca nu e tocmai floare la ureche.  In troleibus de cele mai multe ori. Doamne, ce-as mai fi dormit la ora aia! Ii vedeam stand la coada la chioscul de bilete si abonamente de la Bucur...cand niciun controlor cu toate tiglele pe casa nu i-ar fi luat la intrebari. Si daca mai exista vreun dubiu, despre batrani este vorba, dar... In tara, daca un batran iti cere scaunul in ratb...mah, de rusine, de mila, de nervi... il dai. Il lasi sa stea pe scaunul tau! Toti stim cum arata batranii in Romania. Sau, cel putin eu  ma ridicam si-l lasam pe baranel sa-si odihneasca oasele si sa se bage in seama cu... orice era dispus sa-l asculte.

Am emigrat si aici in tarile calde, batraneii m-au socat cel mai mult. Dar batranelul tot batranel este...oricat de la vest s-ar afla! Ii vezi peste tot, cat e ziulica de lunga, dimineata la cafea in baruri, la pranz sunt la cumparaturi si seara din nou la terase! Foarte activi si mai ales foarte implictai in tot ceeea ce inseamna viata sociala. Nu stiu daca cer scaunul in autobuz. Am avut norocul ca orasul asta, unde stau, sa fie atat de mare fix cat sa pot merge pe jos oriunde as avea nevoie

Si acum o intamplare din vestul civilizat in care am ales sa traiesc...
Eram in Carrefour, la coada, cu o paine si un kg. de prune. Astia au  magazine Carrefour mici in oras, asa cum sunt Mega Image pe la noi. In fata mea erau doua tanti super-mega-ultradichisite... coafate, pantofi, genti, ochelari care in total sunt salariul meu pe cateva luni. Aveau o apa. In fata lor unul tocmai incepea sa-si puna pe banda cumparaturile. Si ce sa vezi? Una dintre tanti...ca daca vrea sa le lase pe ele in fata...ca au decat o sticla cu apa...si aia inceputa. Tipul, dupa ce o masoara din cap pana-n picioare, ii tranteste un "nu" sec. 

Se zice ca la batranete dam in mintea copiilor. Credem ca ni se cuvine totul! 

Mama n-are cratimă, dar mă-ta are cratimă!

  

Mă-sa are altă problemă! 

Dulcele grai moldo-spaniol!

Ştiu că acum câţiva ani F.C. Vaslui cumpărase un jucător dintr-o ţară din Africa...una francofonă. L-am auzit pe tip într-un interviu...vorbea româna îmbinând dulcele grai moldovenesc cu franceza vorbită de un african.
Eh, azi mi-a fost dat să aud...dar mai bine să expun mai jos cele auzite!

Individa1: Am jurat cî nu mai ajut pi niminia, da' pi tini o sî ti ajut! Baba ta îi o scorpii!
Îţ zîc, a mia ari uerto(huerto- gradina de legume) sî nu-i zî sî nu-mi deie o roşie, o seboietă (cebolleta-ceapa verde), un calabasin (calabacín-dovlecel), un castraveti....îi tari di treabî.
Individa2: Io n-o mai suport, plâng într-una! Zi şi noapti mă ţîni cu ea! 24 de ore pentru şăsi suti de ieuro!
I1: Doamni fereşti, da' ci eşti tu, slugî la stăpîn! Lasî că ştiu io o seniora (doamna), aci aproapi de Logrono. Ari 79 di ani, şî tri' sî ti duşi dicît di luni pînî vinirea, cuatru (cuatro-patru) orii pi zî. Îţ dă cinci suti di ieuro şî dicît tri sî zişi ca ie... "Sí...sí!!" Îi trecutî prin multi, a avut una vida (o viaţă) gre'!
I2: Zice că-i chioară...da' să vezi ce perversă e! S-a terminat maşina de spălat chiar atunci când ea a intrat în bucătărie...şi maşina e la dos metros (doi metri) de uşă...şi a văzut butonul roşu aprins şi ce-mi zice: "Apaga la lavadora" (opreste masina)... Mă târăşte dupa ea la compras(cumpărături) că cică nu vede preţurile, da' beculeţul rojo (roşu) l-a văzut!! Şi nici nu vrea să-mi plătească seguro (asigurarea socială)!
I1: Mă bati Dumnezeu dacî  mă plâng. Am avut noroc!  Da' nu stă şî iea ţapînî  într-un loc!?! A mia nu sî mişcî din sofa (el sofa-canapeaua). Păi îi zici cî ti faci autonomă şî îi cobrezi (cobrar-a taxa) ca autonomă. Îţî zic, la baba asta îi dai bulinili sî mai faci sî tu o liac' di limpiesa (limpieza-curăţenie)...dai cu mătura şî pasas la fregona (dai cu mopul). Restu'... tre' sî îi dai în tot ciasu dreptati. Di la zeci jumati la două jumati....şî mai găsieşti cieva  'por la tarde' (după-amiază) cu seis(şase) suti di ieuro...Ai o mii ş-o sutî di ieuro...ci mai vrei....ti doari în bălării!! Lasî cî ti ajut io!

Eu sunt moldoveancă, născută în Bucureşti, ce-i drept, dar rădăcinile mi-s pur moldoveneşti. De când sunt aici, a fost prima dată când auzeam vorbind în româneste cu accent moldovenesc....chiar dacă a trebuit să trag cu urechea!

Există spanglish....în curând se va auzi şi de româniolă!

Asa se nasc Monalisele!

Povestea incepe pe la sfarsitul sec. XIX cand a fost pictat prima data "Jesucristo' pe peretele unei biserici in Borja. Cu timpul, caci deh, timpul trece...si mai  lasa si urme....Pictura a inceput incet, incet sa se deterioreze, pana cand....Eh, si aici incepe partea interesanta a povestii....pana cand o localnica s-a gandit sa o  'restaureze'. Azi un pic, maine inca putin...si asa cativa ani. Acesta e rezultatul!  Sfarsit.

Avem tur! Al Spaniei, evident!

Stiati ca exista turul Spaniei la ciclism? Poate daca aveam si eu o bicicleta, daca eram vreo impatimita a sportului  sau daca aveam vreun ciclist celebru poate, poate...poate stiam. Ignoranță, asta e! Stiam de 'turul Frantei'..si in copilarie il uram.  Stiti cum e in vacanta mare, la tara, departe de stresul capitalei...unde toate zilele erau de sambata ...Eh, turul Frantei ma trezea la realitate, dupa ce termina mai era putin si incepea scoala. Cam asta e legatura mea cu lumea ciclismului.

Am aflat de "la vuelta"(asa se numeste aici!) acum vreo 2 zile cand peste tot pe unde te uitai vedeai decat biciclete, iar intreg orasul a paralizat! Adica nimic nu a putut iesi  si nici  intra ..ok! ... in afara de ciclisti si tot arsenalul ce ii inconjura! Ultima data cand "la serpiente multicolora" (m-au zapacit zilele astea cu expresia asta!) a trecut prin Logroño a fost in urma cu 8 ani. Si am mai aflat ceva....Turul asta, cel putin, cel de care vorbim... trece un pic pe aici prin nord....inca un pic prin vest, sudul il facem decat jumate si estul e mai exact nord-est. Vreau sa zic ca pe unde plateste primaria pe acolo trece si turul. Anul asta a platit si primaria Logroñului ...asa ca avem tur! Si nu numai asta ...Toate muzeele din oras sunt deschise pana la 12 noaptea, restaurantele si barurile au tot felul de promotii, ca sa nu mai zic de magazine care si-au prelungit programul, iar reducerile curg garla...
Ca or fi iubitori ai sportului acesta numit ciclism sau ca pur si simplu sunt doar iubitori de "fiesta" concluzia e ca spaniolul nu asteapta sa fie rugat...Pe strazi nu ai loc sa arunci un ac!

Hai hui!

 Azi am nimerit in Laguardia...din nou! Un sat aruncat undeva pe un munte, inconjurat de vie si bodegi!
 Parc in Laguardia...

Bodega in Laguardia...

Ca orice sat care se respecta, in zi de sarbatoare...taurii (erau vaci!!!) sunt lasati sa alerge pe strazi!

Pe starzi...hai hui!

Cine stie..poate va fac pofta de Spania!

Pe scurt! DA!

S-am fost si-n tara. In Romanica noastra cea de toate zilele! Caldura mare, n-am ce zice!
Intr-o sedere de aproape 4 zile..cate sa faci? Intai afacerile..drumuri, drumuri si iar drumuri... tot un du-te-vino inca sunt ametita....si apoi distractia. Am impartit cadourile, am dantuit la nunta, am dormit cate 3 ore pe noapte (buna metoda de a pierde cateva kg!) am vazut prietenii...nu pe toti ... timpul bata-l vina!
Si am fost si la vot.  Ca deh, asa cad unii ca picati de pe alta lume...nu ca in Spania apele ar fi mai linistite!

Cum s-a nimerit, cum s-a potrivit... impinsa, fortata, legata ... am fost! Al meu sot ca "tre' sa profiti, n-ai cum sa nu te duci" (da, dintre noi doi el citeste mai multa presa romanesca!) si cand a vazut ca nu are cu cine se intelege a aplicat  metoda santajului  sentimental... vara-mea ca ea are buletinul gaurit (felicitari, doamna T.!) si s-o fac pentru ea...Si uite asa am zis DA!Am votat! DA!

Prea la moda, prea de la tara! by "Al meu sot"

"Si a inceput vara! Imi zice tipa care tine blogul asta  "daca vrei sa vezi cum e treaba cu moda uita-te la pustani...astia mereu sunt la moda". Asa am priceput ca vara asta in Spania sunt la moda steagul Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord (ce-mi plac glumele mele, ha ha) si craniile suparate, zambitoare, sclipitoare, nu conteaza...os pe os sa fie.
 Acum 4 ani mi-am cumpart "tricoul meu favorit". De atunci n-am reusit sa-l inlocuiesc cu altul 'mai favorit', asa ca, pana sa inceapa vara asta, inca imi placea mult mult mult; adica mult de tot, ce sa mai...cum zice romanul (vezi paranteza cu ha ha). Si odata cu vara a inceput si tragedia...tricoul meu favorit are pe piept un steag mare de tot al...Albionului (ce vrei?! talentul) si pe spate o pasare suparata cu un craniu si mai suparat (doar v-am spus ca e frumos rau tricoul) (ce-mi mai plac parantezele)(scuze). Asa ca, fara sa vreau, m-am trezit prea la moda!!! Pe cuvant-sunt cel mai la moda din orasul in care traiesc; nimeni nu le are pe amandoua; ma invidiaza toti pustanii, se uita la mine ca la un babalac in decapotabila rosie.
Vorba reclamei la laptarese-"Prea la moda, prea de la tara!"...."

Inchid ghilimelele.....ce vreti...l-a lovit talentul!

Mai catolici decat Papa...

sau ...bah, astia au innebunit, au luat-o pe aratura rau de tot!  Sau poate doar le place sa treaca asa, de la o extrema la alta! De ce? Pai daca inainte, adica acu' vreun an, puteai sa te duci la doctor ca sa faci avort incepand cu 16 ani fara a fi insotita de un adult...acu nu! Acum... mai mai ca au interzis avortul!
Mai exact, au zis ca de acum daca se descopera ca fatul, la nastere, va avea  malformatii (fizice, psihice, nu conteaza!) nu mai exista optiunea de a-l putea da afara. Ca statul isi asuma responsabilitatea! Asa o fi...si-o asuma-o... cin' sunt io ca sa-l contrazic pe stat. Dar oare decat despre asta este vorba?!? Si ce inseamna sa-si asume responsabilitatea...ti-l face sanatos? Nu sunt nici pentru nici impotriva avortului, fiecare e liber sa gandeasca si sa faca cum si ce vrea.

Ultimile alegeri, in Spania, le-au castigat cei de la P.P... e stiut faptul ca P.P-ul si Biserica Catolica sunt parte a aceleiasi monede ...ca sunt mana in  mana....si cum, o mana spala pe alta...de aici si noile schimbari!
Oricum aici, noi eram niste ciudati pentru ca eram maritati....niciuna dintre perechile tinere de spanioli pe care le cunoastem nu sunt casatoriti si in general... nu ii pasioneaza subiectul casatorie... si nimic ce tine de biserica si religie!

 Desigur ca sunt si sustinatori ai acestei legi... unele asociatii  ale persoanelor cu vreun handicap si franchistii. Franchistii astia, ca sa inteleaga toata lumea, sunt aceiasi care... adaptat la realitatea plaiului mioritic....se duc si bocesc la groapa lui Ceausescu. O.k, dar Franco n-a fost nici pe departe comunist, ce vreau sa zic e ca si  pe vremea lui existau celebrele mame eroine.

Aaaa, sa nu creada cineva ca legea deja e data, nu... nu... doar au lasat-o sa fasaie in presa pentru a vedea cate proteste va genera. Dar toti sunt siguri ca  nu vor da inapoi cu asta...cine stie, poate daca le lumineaza Dumnezeu mintile!
 Hmmm, si io ma miram de  unde scot injuraturile  gen..."Me cago en Dios!"...

La ei... la tara.

Cum era sfarsit de saptamana, frumos afara si noi plictisiti de atatea floricele si seriale tv. ne-am gandit ca ar fi bine sa facem o iesire. Si ce loc mai potrivit decat o excursie la tara. Am ales Anguiano, un sat din Rioja Alta. Azi era si sarbatoarea satului, "fiesta de Santa Maria Magdalena"...ocazie cu care tot satul... si nu numai, se aduca de-a lungul unei strazi pentru a vedea un dans ...un dans putin mai special. Mai exact, opt tineri ai satului  isi pun niste fuste si "se incalta" cu niste, sa zicem, carje de aproape un metru lungime si coboara strada mai sus mentioanta ... invartindu-se pe ritmul muzicii. Destul de interesant... 

In rest... stradute inguste, doua, trei barulete, ghivece cu flori multicolore la ferestre, podete improvizate (scaune!) la usa fiecarei case, biserica asezata in partea ce mai inalta a satului, obiceiuri traditionale, ce sa mai ...aproape ca intr-un sat romanesc. Pana si partea cu salutarea fiecarui locuitor a zonei cu care ne-am intalnit pe strada a trebuit sa o facem.... caum ziceam, ca la tara de-adevaratelea. Sunt si diferente , bineinteles, iar cea care ne-a dat pe spate e ca, aici, daca bate vantul, bunicutele se apuca cu mainile de cap, nu cumva sa li se strice coafura. Mamaia s-ar fi tinut de poalele fustei!

Gata...

...s-a terminat House. Aseara am vazut ultimul episod.
 Dupa un sezon 7 destul de slab, dupa parerea mea, in care am vazut un House cu care nu eram obisnuita, mi-a placut finalul, ultimul sezon a fost cel mai reusit. Au terminat in forta.

 Acum, dupa moda serialelor faimoase ar trebui sa urmeze si filmul "House M.D." . Fara sa ma gandesc de doua ori incep sa caut pe net detalii, dar nu! Zic ca, cica, un lungmetraj nu poate cuprinde toata esenta personajului central, dar cum ar zice House...."everybody lies"...cine stie...poate, poate!

Hmmm, tre sa gasesc altu'...alt serial. Si tre' sa fie bun, ca, na, dupa ce am vazut  "Dr. House" am devenit pretentiosa!
Ceva ponturi!?!

Exista si o parte buna...

daca o cauti cu tot dinadinsul.
In Spania ca si in tara, banuiesc, a inceput sezonul reducerilor.
Nu sunt o "shopalchoolica", dar cand preturile se reduc intre 50 si 70% ...incep sa ma uit si eu prin vitrinele magazilelor.
De ceva timp am inceput sa aud cum ca as avea nevoie de niste incaltari noi...Sunt genul de persoana care schimba o pereche de pantofi doar daca sunt facuti ferfeniţe. M-am uitat prin oras, nimic! Si cand zic nimic...ma refer ca nu aveau numarul meu.

Zic: "-Las' ca mergem in centrul comercial, acolo gasesc sigur."
Dupa cateva ore, niste tricouri cumparate, o pauza de o bere si alte tricouri cumparate... tot nimic! Acum intelegeti care-i treaba cu "facuti ferfeniţe".

 Zic:"-Doar nu am intrat in toate magazinele din oras, mai incercam  (al meu sot si eu!) maine in magazinele din oras!" Maine s-a facut poimaine si tot asa....al meu sot a cedat nervos. M-a lasat singura! Eu, singura, la cumparaturi = cumpar ceva ce nu o sa port niciodata! Si ca sa fiu sigura de dezastru mi-am cumparat doua perechi de tenesi, ca doar sunt reduceri, nu?
Ajung acasa, ma mai probez o data si ma pun pe plans! Ca imi fac piciorul mare, ca nu-mi place culoarea, ca...ca...ca....
Exasperat si neintelegand de ce mi i-am cumparat.....imi zice: "Maine mergem sa ii returnam!"

Poate sufar de complexul imigrantului, dar in toate celelalte magazine banii se returneaza integral in cazul in care te razgandesti cu privire la produsul cumparat. Eh, in magazinul de unde facusem eu cumparaturile, nu!  Puteam decat sa schimbam produsul. Asa ca dupa o ora si  vreo14 euro in plus am iesit din magazin cu zambetul pe buze si Converşi in picioare.

"-Macar ti-ai luat Converşi, altfel nu te-ai fi-ndurat!"

Taxa pentru lumea cealalta.

 Bruxelle a zis ca da! T.V.A-ul tre' sa creasca. Asa ca l-au crescut...de la 18% la 21%!

Nu stiu, exact, cum e cu T.V.A-ul la spanioli, dar se pare ca unul dintre cele mai afectate sectoare va fi cel al serviciilor funerare. T.V.A, acum, pentru acest tip de servicii este de 8%....si l-au crescut pana la 21%. Enorm, din ce am inteles! La stiri spune ca datorita acestei cresteri, daca mor tot atatia cat anul trecut, guvernul spera sa adune,in plus, la buget nush' cate milioane de euro, adica multe.

Incet, incet incep sa ma simt ca acasa. Singura diferenta dintre Spania si Romania este ca, speranta de viata a spaniolilor este una dintre mai mari din Europa!

Tinem cu echipa noooaaaastraaaa...

A inceput Euro 2012! Aaaa... nu am zis? Sunt microbista! Se mai uita si al meu sot, da' asa aruncand cate un ochi! Da, sunt microbista familiei!

Imi place fotbalul de cand ma stiu... in scoala generala baietii jucau fotbal, iar fetele handbal! Ma rugam de colegi sa ma primeasca in echipa lor... pana  ii convigeam. Evident, aveau incredere in talentul meu asa ca ajungeam de fiecare data... portar! Dar cum ziceam, dorinta era mare... Bah, dar parca trageau la tinta....Io incercam sa prind mingea ei incercau sa ma nimereasca pe mine... nu stiu cine era mai bun, eu zic ca aveam reflexe bune, nu ca ma nimereau ei! Dupa cateva meciuri mi-am iesit din mana.... si  asa s-a incheiat cariera mea de fotbalista!

 Asaaaa, ziceam ca a inceput Euro..favorita mea este, bineinteles, Spania! Desi, o sa-i fie cam greu! Echipa Germaniei e o adevarata masina de ucis!! ....Spania si Germania sunt favoritele mele. Al meu sot mizeaza pe Olanda, (sincer vorbind Olanda e cu un picior in groapa!!) dar il las in pace!

Am facut pariu! Pe o cutie de inghetara, cea mai buna de pe piata!!! V-ati prins, cine castiga manaca inghetata. Dar marea placere a acestui pariu e ca cel care pierde tre' sa se uite cum alalaltu' mananca si nici macar n-are voie sa inghita in sec!

Hai Spania!!!

Povesti de Paste

Fu Pastele lor...si la sarbatoarea asta catolica, toata  saptamana dinaintea invierii, scot Sfantul fiecarei biserici in strada si-l plimba prin tot orasul. Se imbraca precum aia de la Ku Klux Klan si bat din tobe...bat mult si bat din muuulte tobe...si asta pana sambata. Ca orice om te culci si tu linistit si astepti duminica, astepti Pastele. Dar cand vine duminica...cand vine Pastele...paaaa!!! Fuse, fuse si se duse! O duminica banala! Daca nu te-ai uita in calendar ai zice ca e o duminica ca oricare alta. Nu zic ca nu e spactaculos sa vezi pe Ku Kluxi Klani unii ducand pe umeri o statuie, altii batand tobele, dar nu tu... gratare, nu tu... mancare traditionala de Paste...nu miel, nu oua!!!
Acum, dupa o alta saptamana si mai ales dupa dezamagirea traita, cum eram departe de casa...am prins curaj si am zis sa incropin o masa romaneasca.

In Romania jambonul (jamonul) nu prea se gaseste pe toate drumurile, dar aici varza murata, telemeaua, mielul, vopseaua pentru oua...le poti gasi in toate magazinele, mai ales in perioada asta! Am avut megaconditii de gatit. Sarmalele puse in oala de pamant pe pirostrii, mielul la cupror, ouale rosii, telemeaua, mamaliga, smantana...totul era pregatit! Au venit si invitatii, in marea lor majoritate spanioli.
S-acum tine-te! De ce ouale sunt rosii? Care-i treaba cu sarmalele? De ce se mananca miel? Si mamaliga!!! Mamaliga i-a dat pe spate! Le-a placut asa de mult ce i-au pus nume si in spaniola...si fiecare avea varianta lui....tarta de porumb, paine de prumb, piure de porumb. Nu de alta dar, "mămăliga" le venea un pic peste mana.

Nu sunt prea buna la tras concluzii...chiar daca  Pastele cu ospatul traditional romanesc nu e asa spectaculos, dar macar e mai  CONSISTENT  !!!

love, love, love...

O femeie se duce la Confucius:
- Mărite Înţelept, am şi eu o întrebare. De ce o femeie care face dragoste cu 10 bărbaţi este considerată o desfrânată, în timp ce un bărbat care se bucură de 10 femei este considerat un adevărat bărbat?
Înţeleptul Confucius îi răspunde:
- Vezi tu, copila mea... Un lacăt care este deschis de 10 chei, nu e un lacăt bun, în timp ce o cheie care deschide 10 lacăte, ce mai cheie este…

Cine dracu a incentat gluma asta?
Happy Dragobete!!!

Tie cum iti mai zice?

E stiut faptul, spaniolii toti sunt de aceeasi parere, ca nu sunt cei mai buni in a invata o limba straina. Ori adapteaza totul "al estilo español"...ori citesc cum se scrie! Nu zic ca e rau, dar sigur e mai comod!!

Mai exact! Noi fumam Pol Mol, ne spalam pe dinti cu Colgheit si ne facem cumparaturile din Carfur sau Oşan! Spaniolii in schimb fumeaza Pal Mal, se spala cu Colgate si-si fac cumparaturile din Carrefour! Cat despre Oşan... Au luat pasarica de pe "A"-ul din sigla si au mutat-o tot pe un "A"....de la Alcampo. Atat de greu li s-a parut de pronuntat Auchan...ca s-au hotarat sa schimbe mai bine numele. Era usor, "h"-ul la spanioli e mut. Cred ca nu le-a placut cum suna Aucan! Nici mie nu-mi place!

Toata chestia asta a pornit de acu' vreo doua zile cand palavrageam cu un prieten spaniol despre, printul Guillermo. Mai bine zis el vorbea, eu habar n-aveam despre cine e vorba! Eeee, hai....Cum care Guillermo? Printul!!! Guillermo!!! Al Angliei!! Daca zic William, mai vin de-acasa, nu? Da, Guillermo e William! Ok, amandoua numele contin "ll", dar in vorbire, asta e egal cu...Ce treaba are sula cu prefectura???

Mie mi se mai zice Alicia, a se citi Alisia, dar sunt sigura, stiati deja asta! Tie cum ti se mai zice???

O iarna de adevăratelea!

Am crescut intr-un sat din Vrancea si iarna era iarna! Pe vremea aceea iarna era iarna mereu... Nu ploaie, nu flescaiala... nu! Zapada sclipind cat vedeai cu ochii!
Eram doi pe o singura sanie, cu anii tataia i-a facut o sanie si lu' frate-miu. Derdelusul era in fata portii! Imi amintesc doar ca toata ziua eram afara, nu simteam gerul, nu-mi era foame si sete daca aveam...mancam zapada! Cel mai mult imi placea sa ma dau cu sania pe burta, cu mainile tinute direct pe talpici, asa o puteam manevra mai bine. Ne jucam tamponatelea, faceam curse, trenuletul... Seara ma luau de pe strada cu forta, plansa toata si in acelasi timp inghetata bocna. Faceam oameni de zapada, nu le puneam ochi de carbuni, foloseam pietre... si nu le puneam un morcov pe post de nas (de unde morcov iarna?) puneam un lemn! Si ce frumos era! De cate ori nu s-a spart gheata de pe harnau (un fel de raulet!) in timp ce noi, toti copii de pe strada, faceam pe vitejii incercand sa-l traversam in fuga!?!
A venit vremea sa plec la scoala. La Bucuresti nu aveam sanie... insa am experimentat datul cu plasticul, cu capacul de la wcu... abia aici mi-am dat seama ca cele mai bune trenulete se faceau din capacele de wcu. Derdelusul era mai mare decat cel de la tara...si dupa ce ma dadeam de enspe mii de ori, in afara de faptul ca nu-mi mai simteam degetele, fata, nu-mi mai simteam nici partea dorsala. Hmmm, imi vine sa rad doar cand ma gandesc la cate vanatai aveam!! Si apoi erau frecusurile din pauzele de la scoala, dar trebuia sa fii prientre cele populare!!! Numai fetele populare aveau acest "privilegiu". Am avut noroc sa nu fiu asa de populara!
Odata ce am crescut iarna si implicit zapada parca nu mi-au mai adus aceeasi placere, mai ales ca locuiam in Bucuresti.

Emigrez... si riojanii imi spun ca in Logroño ninge o data intr-un an!
Anul trecut a nins ...o data... o ora... era noapte!
Anul acesta am fost acasa cu sparanta ca in cele doua saptamani de sedere o sa am bucuria de a vedea zapada fara sa fiu nevoita sa merg la munte! N-a fost sa fie! Nici in Logroño nu ninsese, mai aveam o sansa! Dupa experienta anului trecut si acum si cea a anului acesta... iarna in acest oras inseamna: ploaie! Sunt persoane carora ploaia le place. Al meu sot e una dintre acele persoane. Si mie imi place ploaia... cateodata... vara!

In Bucuresti si in toata Romania a nins si desi toti imi spun ca e iadul pe pamant... vreau sa-mi inghete nasul, sa nu-mi mai simt gedetele de la maini si picioare, vreau zapada multa si sclipitoare, atat de sclipitoare incat daca ma uit mult timp incep sa vad pete galbene ce fug din loc in loc. Vreau iarna adevarata!!!

O faţă zâmbitoare.

Acum il intelg pe prietenul meu roman...adoptat de "mama" Spania! Abia dupa ce au trecut patru ani a avut "curajul" sa faca prima calatorie in tara, in Romania! Eu sunt in Spania de un an si patru luni si in acest timp m-am intors in tara de patru ori. Imi spunea el ca nu e buna strategia asta...stia el ce stia!!!!
Ce vreau sa spun??? Mi-e dor....De ce, de cine? De toti si de nimeni...de tot si de nimic...
Mi-e dor de mama desi vorbim in fiecare zi...mi-e dor de al meu frate desi nu putem sa stam cinci minute fara sa ne certam, mi-e dor de bunici si de convorbirile cu ei, mi-e dor de prieteni...ii numar pe degete, dar sunt ai mei si mi-e dor de ei si mi-e dor de Eu!
Mi-e dor de Eu meu!
Sunt cam dramatica... am darul asta... de a face tragicul si mai tragic! O fi pentru ca au anuntat astia ca anul asta se termina cu lumea...sau o fi pentru ca e iarna si iarna aici, in Spania, inseamna multa, multa, multa ploaie! O fi faptul ca nu stiu sa-mi gestionez sentimentele intr-un mod constructiv, sau pur si simplu tre' sa schimb strategia!
:)