S-acu´ sa vorbim pe bune!

Bai, e chestie mare sa ai copil...cum zisei mai devreme... "familia" ni se mari cu doi adulti si un omulet de un an si un pic!

Acum imi vin in gand vorbele verisoarei mele...." Bah, astia cand sunt gata gata sa se hotarasca sa faca copii ne fac o vizita si se razgandesc instantaneu!" Verisoara mea are gemeni, baieti...Acum au 5 ani si joaca fotbal in sufragerie. In timp ce mingea zbura pe deasupra capatelor noastre o intrebam cum poate sa stea asa de calma. Raspunsul a venit ca o eliberare..."Atat timp cat nu sunt eu centrul atentiei lor, sunt liberi sa faca orice!"

Au trecut doar doua saptamani de cand pot zice ca intr-adevar am contanc cu un copilas si deja ma simt mult mai increzatoare in mine! Increzatoare ca pot...in sensul ca ma tin nervii sa cresc un copil!

Cand am luat decizia sa ne luam bocceluta si sa emigram, am mai intarziat inca "un pic" procreerea! Intr-un fel daca ma intrebai sincer ce as fi ales sa fac un copil sau sa emigrez as fi zis fara sa ma gandesc prea mult..."cand plecam?". Neincredere,un pic de egoism, poate si comoditatea si cu siguranta frica... multa frica, toate te fac sa te intrebi daca esti in stare!

Sunt...sunt pe drumul cel bun!

Important!

Vorba zicalei...."Unde-s multi..." incepi sa te simti ca acasa!

De aceea anuntam cu mare bucurie... marirea cercului nostru de prieteni cu inca doi adulti si un prichindel!

Va dorim sedere luuuuuuuuunga... spre definitiva!