Atunci iti dai seama ca lupta a inceput.
In acel moment iti vin in cap mii de intrebari.
Ce faci?
Ce faaaaci?
Ce faci cu acea greutate pe care o simti pe umeri? Greutatea unei lumi intregi! Ce faci in momentul in care sinti cum te afunzi, in momentul in care iti dai seama ca presul iti fuge de sub picioare? Ce faci cand totul e negru in jurul tau? Unde cauti lumina? Ce faci cand vezi ca un stalp fundamental in viata ta e pe cale sa se darame? Cand te simti mic, atat de mic incat si o furnica iti pare un gigant, ce faci? Cum te ridici? De unde iei forta? Timpul?! Cum poti lupta cu timpul care se scurge impotriva ta? Ce faci cand si speranta dispare? Si sentimentele? Responsabilitatea? O imparti? Culpabilitatea? Te impaci cu ea? Si frica? Si daca o mie de voci iti zic ca ce faci e bine, dar una...o voce, acea voce din launtrul tau iti spune ca, poate, te inseli! Cum te lupti tu cu tine? Si apoi ce faci? Cand auzi atat de des, incat ajungi sa urasti...."asa a fost sa fie!"...ce iti mai ramane? Cand ai depasit faza de negare, cand accepti ca ai piedut lupta, ce mai ramane? Dumnezeu?
E dovedit faptul ca doar celor puternici le este dat sa poarte acesta lupta! Doar cineva cu adevarat puternic poate sa duca o asemenea "cruce"!
Iar noi! Eu! Noua, restul, ne este dat sa aflam cat de puternica poate fi o persoana doar prin intermediul unei tragedii! Acesta e rolul nostru, al meu!?!