Aaaa, tataia meu e mare iubitor de animale. A fost sofer si toate gainile, gastele, ratele, bibilicile, matele si cainii a ocolit. Cand voia mamaia sa taie o gaina n-avea nicio baza in el, iesea in strada cu tzoiul plin cu tuica si cu gaina la subtioara....
Odata, au murit unu cate unu puii de la o closca pana a mai ramas doar unul...si ce s-a gandit tataia? Prea piuia saracul pui de-ti rupea inima....asa ca i-a dat drumul din cusca...si cand s-a vazut liber, s-a tinut numai dupa tataia....prin curte, in gradina, pe camp la prasit. Acu' e gaina de seama in curte! Aseaaa.....de caine ziceam, da?
Era imediat dupa atacul de la WTC cand l-au primit cadou de la cuscri (cuscri care stau la bloc!). I-au pus in brate un ghemotoc de blana si i-au zis ca-l cheama Pufi. N-a zis nimic. Au plecat cuscrii si-l aud zicandu-i lu' mamaia:
"Auzi, fa, Pufi!
Pai, nu rade Mihai a lu' Boboc de mine, nu rade tot satu' de mine!?!
Cum sa-l strig io p-asta, Pufi?
Asta-i nume de caine?"
Vreo doua, trei zile i-a dat apa, mancare...da' nici urma sa-l strige Pufi!
Cum spuneam, l-au primit imediat dupa atacul de la WTC ... intr-o zi cand i-a dat de mancare il aud...
"Bush....Bushulica....hai la tata!"
