Am inebunit io?

Si cand te gandesti ca mama ma voia "bancara"! Ce-i aia o "bancara"? Una care lucreaza la banca!
Toate bancile au ceea ce se numeste "reguli de siguranta"... siguranta clientului sau a bancii!?! Nu mai conteaza!
Io-client(adica mama, ca ea a fost azi la banca), vin la tine tanti care stai in spatele unui ghiseu si-ti inmanez un formular completat cu nume, prenume(mama), adresa, nume, prenume(expeditor), cod numeric secret(pe care-l stiu decat io-destinatar si cel ce mi-a trimis niste bani-expeditorul). Pana aici toate bune!
Dupa care urmeaza (aproximativ) :
" Numele expeditorului e scris incorect!".
Se uita pe formular..."Ba e scris corect!"
"Ba nu!" raspunde.
"Aceste e numele expeditorului, credeti-ma!"
"Imi pare rau, la mine scrie altceva, nu va pot da banii!"
"Adica, ce scrie la dumneavoastra?"
"Imi pare rau, nu va pot spune care-i diferenta!" Credeti-ma mama e iute la manie!
"Cucoana, asa-l cheama, exista o greseala! Toate celelalte sunt corecte, o fi inversata vreo litera si pentru asta nu pot primi banii!"
Se ridica de pe scuan si pleaca....si acolo a ramas! Mama a mai stat cateva minute, celelalte de la gheseele vecine stateau toate cu ochii-n monotoarele calculatoarelor si probabil se rugau ca mama sa nu vina la ele, clientii care mai erau in banca priveau toti ca la teatru!
Toata tarasenia s-a intamplat la BCRul de la Doamna Ghica.
Si da!...nu a putut primi banii! Pentru ca tuta nu s-a mai intors la ghiseu pana ce mama nu a iesit din sediul bancii.
Hazliu este ca mama a mai scos bani de la banca asta si i s-a intamplat acelasi lucru. Adica tanti de la ghiseu(alta decat cea de azi) i-a spus ca e o diferenta intre ce completase mama pe formular si ce avea ea in calculator si anume-traducerea din romana in engleza a numelui- "Alexandru" ... "Alexander" . Greseala facuta tot de o colega de-a ei...dar din alta tara!
Acu' io ma intreb...aste e respectarea regulilor(chiar si de siguranta) sau e prostie?
Sunt aproape sigura ca e prostie!

Prima zi!

Prima zi de scoala!
Mi-a fost frica intotdeauna de ziua asta! De ce? Aveam un prieten de familie care nush cum se nimerea sa ne viziteze cam in fiecare an cu putin timp inainte sa incep scoala. Bah si mereu da' mereu imi spunea: "Anu' asta, gata, ai luat vulpea de coada!". N-am inteles niciodata ve voia sa zica, dar pentru mine suna a amenintare. Ceva rau avea sa mi se intample!
Ce nu s-a schimbat din primul an de scoala pana in ultimul an de facultate si continua si in prezent, caci muncesc...trezitul de dimineata! Ma omoara! Ma deprima! Vrei sa fii dusmanul meu declarat? Trezeste-ma de dimineata! Au fost si ani in care am invatat dupa-amiaza, dar cine isi aminteste de anii aia? Si oricum tot trebuia sa ma trezesc dimineata pentru ca mama lucra acasa! Da, ghinion!
Dar sa revenim...prima zi de scoala, clasa intai! M-a trezit mama dimineata, mi-a servit micul dejun...ceaiul si painea pe care erau intinse untul si gemul de prune(iac!) m-a imbracat in uniforma (stie toata lumea uniforma aia comunista, da! am purtat uniforma pana in clasa a patra), mi-a pus cordeluta pe cat (fix in dreptul urechilor, dupa 10 minute nu-mi mai simteam urechile, asa de stransa imi statea pe cap) si hai! Prima zi de scoala! Am intrat in clasa pe sub o bolta de garoafe...si ne-am asezat in banci cum am nimerit. Io in banca a patra de la perete.
Am si o poza cu mine si colega mea de banca in prima noastra zi de scoala, io stau cocosata si am o fata luungaaaa iar colega mea are ochii inchisi. Dupa putin timp mama ei a cerut sa fie mutata cu alt copil in banca, cica-i distrageam atentia. Stia ea ceva, dupa opt ani colega mea de banca din primele saptamani de scoala s-a dovedit a fi cea mai desteapta eleva din promotia noastra. A primit cheia scolii!
Pe parcurs, odata cu trecerea anilor a inceput sa-mi placa prima zi de scoala. Imi placea pentru ca era cea mai scurta zi pe care o petreceam la scoala. Aproape la fel de scurta ca ultima zi de scoala.
Ce nu aveam niciodata terminata cand venea prima zi de scoala? Tema de vacanta! Bah, da' nicioadata! Io-mi petreceam vacanta la tara, in Vrancea si tema de vacanta mi-o faceam in ultimele doua saptamani inainte de inceputul anului scolar cand ma aduceau parintii la Bucuresti. Ahh ce plansete se auzeau si ce febra musculara faceam la mana numai io stiu! N-am avut o mama care sa scrie ea tema in locul meu. Nu, nu! Eh, mai faceam io si in restul timpului din mult temuta tema de vacanta, dar daca o faceam pe toata atunci cine se mai ducea cu Florica la pascut? Mai interesant mi se parea sa bat campurile in lung si-n lat, sa alerg dupa fluturi, lacuste, sa gasesc prin miriste cuiburi de pasari si sa hranesc puii cu furnici (omorate!) decat sa fac propozitii cu anumite cuvinte sau sa povestesc in scris cine stie ce povesti.
Ce-mi mai placea in prima zi de scoala era ca toate mamicile imi admirau bronzul de Vrancea si mama era intrebata cat am stat la mare. Nu stiu ce le raspundea, dar stiu sigur ca dadeam pe spate pe toata lumea cu pielea mea arsa de soare. Daca tot nu-mi faceam tema de vacanta, macar ramaneam cu ceva dupa atatea zile petrecute cu vaca la pascut!
Cu cat trecea timpul, prima zi de scoala era din ce in ce mai frumoasa...pana la liceu cand a disparut... asa era de frumoasa! Prima zi era defapt a doua chiar a treia zi!
Cum mi-am amintit de prima zi de scoala? Simplu! Azi capitala noastra draga a paralizat! Nu se misca nimic azi de dimineata pe Colentina, nici tramvai, nici troleu, nici masina personala, iar in statii numai pampoane, ghiozdane si ghiozdanele si nelipsitii bunici.
Deci? Prima zi de scoala!

Chef de nimic!

Am inceput si io munca ca tot omu' normal, decat ca mai vreaaaauuuuu vacantaaaaaaa!!!!! Macar inca o luna! Trei saptamani? Doua? O saptamana?! Nu!?! Gata??

Mi-am dat seama, io-s cam plangacioasa in ultimul timp, nu prea imi convine nimic! Cred ca asta-i si motivul pentru care nu am chef sa fac nimic, d'apoi sa muncesc! E totusi bine ca am o saptamana... doua de acomodare, adica ma duc pe la 8 si plec acasa pe la 1. Bine...asa o sa iau si salariu...tot de acomodare, partea asta iar nu-mi convine!

Asa ca daca tot am timp liber berechet am zis sa citesc ceva...neahh, adorm instantaneu, zici ca iau somnifer cand deschid vreo carte. Orice carte in afara de ..."Codul rutier". Am facut scoala de soferi anu' trecut...mai e un pic si se face un an, deci expira! Deci, lectura placuta!
Si cu sofatul asta e ceva, nu oricine e sofer, dar din ce am experimentat pana acum...nu cred ca o sa ma bat cu sotul meu pe masina!
In primul rand...nu pot sa ma concentrez, sunt la volan si... ceva imi atrage atentia(stiu! la volan nimic nu tre' sa-ti atraga atentia!!)...adio, sunt deja in sant! Obosesc incredibil de repede, conduc o ora si ma simt de parca as fi prasit 15 hectare! Zic "prasit" pentru ca stiu ce inseamna sa prasesti. Cand eram la tara si bunicii se duceau vara la prasit ma luau si pe mine, imi dadeau o sapa mai mica si aveam randul meu de porumb pe care trebuia sa-l prasesc, oricum ce faceam io acolo nu se numea prasit, dar macar asa stateam cuminre si singurele stricaciuni pe care le provocam era ca uneori ratam buriana si taiam porumbul.
Dar sa revenim, ce plansete si suspine se aud cand tre' sa fac vreo parcare! Ahh, e crima la parcari! Trei locuri libere imi sunt aproape suficiente ca sa pot sa fac o parcare! Unde gasesc io trei locuri mereu libere...in Bucuresti? Apoi io nici de copilot nu sunt buna, daca sunt in pic, numai un pic obosita (stiu si asta! cand esti obosit nu tre' sa conduci!) si stau si pe scaunul din dreapta...vad benzile, liniile intrerupte...imediat adorm! D'apoi la volan! Nu, n-am stofa de sofer! Sotul meu zice spre incurajarea mea ca orice inceput e greu. Bah, da' greu e, nu gluma!

Deocamdata sa nu intre nimeni in panica, sunt abia la partea teoretica...deci viata voastra nu e in pericol! Inca...